Initiere in Piatra Craiului -Vf. Turnul

 20 august 2011, o zi numai buna de mers pe munte, tinand cont ca vremea e frumoasa.

Destinatia este Vf. Turnul (1923m, din harti, si 1911m la fata locului) din Masivul Piatra Craiului , prin Padina Sindrileriei ...

Plecam din Brasov, cu trenul personal, spre Zarnesti la ora 6:08, si ajungem la destinatie dupa 40minute.

Din gara pornim spre centru apoi urmam traseul spre Plaiul Foii. Dupa cateva sute de metri de la iesirea din localitate facem stanga pe o poteca (zona denumita "Sub Barc") si mergem aproximativ o ora, admirand un peisaj superb, pana la Schitul "Coltul Chiliilor" (pe banda albastra).....Initial trebuia sa mergem pe traseul Padina Hotarelor, dar nu am gasit marcajul si tot inaintand am dat de Schit.

Cei de la Schit ne indruma sa vizitam si grota in care s-au refugiat localnicii in timpul invaziei otomane. Daca aveti timp si nu stiti ce sa mai faceti va recomand sa vizitati aceasta zona linistita, si cu peisaje frumoase.

Dupa ce vizitam si manastirea si grota, ne continuam traseul parasind poiana schitului si cautand marcaje, care cam lipsesc. Dam de marcaj si intram in padure unde urcam cateva sute de metri (pe banda albastra) pana cand drumul se intersecteaza cu noul traseu (cruce rosie) pe care il vom urma.

Mergem prin padure, pe langa stanca si apoi dam de un lastaris prin care ne chinuim sa ne facem loc si tragem si o sperietura cand Ovidiu tipa ca vine ursu......mie si lui George ne statuse inima. nu de alta dar dupa ce ca abia urcasem pana aici nu prea eram in stare sa mai si cobor :))

Dam atacul la cateva zmeurele si mergem mai departe pana la "Saritoarea Scarii" unde, ajutata de cablu si de baieti reusesc sa urca si eu aceasta saritoare. A fost greu pentru ca alunecam fiind uda pe bocanci, iar stanca putin umeda si ea, semn ca a plouat zilele trecute, dar am reusit.

Dupa saritoare continuam urcusul privind inspre peisajul ce se deschide si inaintam anevoios prin grohotisul instabil. Traseul este unul pentru turisti experimentati, nu ca mine, doar ca noi gresisem traseul si nu ne-am mai intors, asa ca urcam cu mare grija....Doar ca drumul parca nu se mai termina, grohotisul asta pare din ce in ce mai greu de urca, picioarele ne-au obosit (cel putin mie) si incerc sa imi iau gandul de la dificultatea traseului admirand superbul peisaj, care prin poze nu prea poate fi exprimat.

 Iesim in sfarsit de pe traseul cu grohotis si continuam pe un traseu cu jnepenis. Tot citisem despre aceste jnepenisuri de pe pe traseele montane si mi se parea foarte greu de trecut printre ei, dar mie chiar mi-a placut si m-au ajutat foarte mult la catarat, tinandu-ma de ramuri.

Ajungem la o noua saritoare, doar ca aceasta este foarte expusa si trebuie avut foarte mare grija (nerecomandat celor cu rau de inaltime, asa ca mine, care nu am putut sa imi iau privirea de la drum ca ma lua cu ameteli ). Mai mergem inca putin prin jnepenis si apoi ajungem in vf. Turnul.

Se observa Vf. Turnu

Aici luam o binemeritata pauza, dupa 3 ore de urcat de la schit. Facem poze, admiram peisajul si ne speriem de norii negrii care se apropie si de tunetele care se aud, asa ca pornim iar pe traseu.

Mergem spre Saua Padinei Inchise (marcaj:punct rosu) pe un traseu de creasta privind multimea de turnuri si creste. 

Dupa  30minute ajungem  si la intersectia mai multor trasee si alegem sa coboram spre cabana Curmatura, fara a mai urca in Vf. Padina Popii (alt. 2025m), chiar daca mai aveam 15 minute de mers.

Traseul la coborare este unul dificil, cu grohotis, care mi-a solicitat foarte mult genunchii. 

 

La coborare, observam si Piatra Mica, care mi se pare mare :).....Inainte de a intra in padure trecem pe langa Peretete Alveolelor tot pe un grohotis foarte instabil. In padure coborarea se face in serpentine, ocolind sau sarind uneori busteni doborati..

Dupa 1 ora jumate de coborare din varf ajungem si la cabana, unde ne intampina un Saint Bernard foarte frumos.

Luam o mica pauza si coboram apoi spre Zarnesti, dupa ce ne aprovizonam cu apa de la cabana. Coborarea mi se mare accesibila dar foarte lunga........De obicei mi se par cam lungi coborarile :)):))

2 poze in Poiana Zanoaga 

 Ajungem in gara la ora 18, foarte obositi, si mai avem putin si adormim asteptand trenul :)

Per total, totul a fost frumos, pacat ca nu am nimerit traseu care trebuia si  ne-a speriat si ploaia, ca am fi vrut sa urcam pana pe vf. Ascutit, dar ramane pe altadata.

Recomandare: 

Timp: 11 ore
Traseu: desenat cu linie rosie